Băile Călimăneşti. Mănăstirea Cozia.

ASEZARE: Sfanta Manastire Cozia este situata in nordul statiunii balneo- climaterice Calimanesti - Caciulata, la iesirea Oltului din defileul care desparte Masivul Parang de Masivul Fagaras (Carpatii Meridionali), pe drumul european E81. Distante: Bucuresti - 205 km; Pitesti - 83 km; Rm. Valcea - 22 km; Sibiu - 78 Km; Deva - 109 Km; Arad - 272 KmLocul ales de Mircea cel Batran pentru zidirea unei biserici, la indemnul Sfantului Nicodim, pe atunci duhovnicul si indrumatorul sau spritual, desi greu accesibil, era prielnic dezvoltarii armonioase a unei manastiri. Pozitia strategica, linistea si frumusetea naturii inconjuratoare erau intru totul potrivite cu destinatia hotarata de marele voievod pentru Manastirea Cozia, de a-i fi loc de vesnica odihna. Zidurile manastirii erau scaldate spre rasarit de valurile Oltului, nelinistite inca de lupta cu muntele despartit in doua: spre est Muntele Cozia, silueta ablastrie, insu- lara, stranie, ultima reduta pe care Masivul Fagaras o aseaza in calea tumultosului rau si Muntele Basarab, cu care, spre sud-vest, prin Muntii Capatanii, s-a opus batranului rau, Masivul Parang. Singurul acces posibil, cu trasura sau carul cu boi, era dinspre miazazi. Dificultatile intampinate in intretinerea acestui drum, "taiat cu ciocanul in stanca", sunt reflectate in documentele vremii. Astfel, el este refacut in 1619 de locuitorii Calimanestiului (la malul de la Caciulata), voievodul Gavriil Movila scutindu-i, pentru aceasta lucrare, de darile catre stat. Paul de Alep, insotindu-l pe patriarhul Macarie al Antiohiei intr-o vizita in Tara Romaneasca, descrie in 1657 acest drum: "Eram inspai- mantati de ingustimea drumului si de apropierea sa de marginea prapas- tiei; si, coborandu-ne de pe caii nostri, am mers pe jos pana ce am tre- cut podul. (...) Cozia, este o cladire intarita si mareata, inaltata pe marginea acelui rau (Oltul, n.n.), dar inconjurata de piscuri inalte si impu- natoare, (...) inchise de paduri de nepatruns, astfel ca prin nici o parte a acestui loc nu este vreo alta intrare, (...). Drumul catre aceasta din urma este prin spatele muntilor de miazazi, este extrem de greu si cu neputinta de strabatut (cu carul) cu boi" (1). Intretinerea in buna stare a drumului dinspre Calimanesti continua sa fie o problema si in secolul urmator. In 1749, Grigore Ghica Voievod face, la randul sau scutiri de dari, pentru a veni in sprijinul egumenului Coziei, Kir Rafail, ca sa se poata asigura "...paza acestui drum, de dres, fiindca de-a pururea surpandu-se muntele, se strica..." (2). Alegerea locului de zidire poate sa fie argumentata prin pozitia strategica a micii depresiuni de la iesirea din defileu a Oltului (3), dar ratiunilor de ordin militar trebuie sa li se adauge frumusetea deosebita a locului si, faptul ca, foarte probabil, aici a existat o vatra monahala, o mana de sihastrii ale caror urme se pastreaza pana in zilele noastre, in chiliile rupestre de la Sfanta Manastire Turnu (4) si prin denumirile mun- tilor din imprejurimi (5). Depresiunea, care in extremitatea sa nordica gazduieste Sfanta Manastire Cozia, este fara indoiala un dar dumnezeiesc. Urmand firul soselei spre Sibiu, ea se infatiseaza, inca de la Bujoreni, din Capul Piscului, ca o promisiune mirifica, avand pe fundal profilul de dinozaur urias si albastru al Muntelui Cozia. Apoi se ascunde sub cutele dealuri- lor, ca sa o regasesti, dupa 15 kilometrii, asternandu-se de o parte si de alta a Oltului. Impresurata de impresionante paduri de fag, spre care urca livezi de pomi fructiferi si ascunzand in strafunduri ape vindecatoa- re este cu adevarat "pamantul fagaduintei", cum spunea, in 1520, Gavriil Protul de la Sfantul Munte Athos (6). Cu peste mileniu in urma, romanii s-au oprit aici si au construit Castrul Arutela, urme ale culturii daco-getilor au fost descoperite pe Valea Postei, dar istoria locului coboara mult mai departe in timp, spre epoca bronzului sau cultura de prund. La sfarsitul secolului al XIX-lea, inscrisurile Prefecturii Judetului Valcea vorbeau despre cautatorii clan- destini de "monede si alte metaluri", adica despre cei ce cautau comori, pandind in noapte sa "joace focurile" in locuri cu nume ciudate: Naca, Manga, Coisca, Maroca. Vatra spirituala neintrerupta de acum sase secole, Manastirea Cozia a fost, de-a lungul timpului, matca din care s-au hranit, deopotriva, credinta ortodoxa si spiritualitatea romaneasca. De jur imprejurul ei au fost ridicate vetre monahale si biserici care confera Vaii Oltului si Calimanestiului un statut special in istoria sacra a romanilor: Schitul Ostrov (1520 - 1521) construit de Neagoe Basarab si Despina Doamna; Schitul Sfantul Ioan de sub Piatra ("Cozia Veche", 1602); Manastirea Turnu (1676), ctitoria mitropolitului Varlaam, fost egumen al Coziei; Ma- nastirea Stanisoara (1747); Biserica "Sfintii Voievozi" (Biserica veche, 1711 - 1715), ridicata de Kir Serafim, egumen al Coziei; Biserica "Sfintii Voievozi (fostul Schit Pausa, 1654 - 1658, refacut in 1854); precum si Schitul Cornetu (1666), fost metoc al Coziei. Drumul european, care trece astazi pe la poarta manastirii, face ca sfantul lacas sa fie accesibil unui numar important de vizitatori, romani si straini, atrasi de stralucirea multiseculara si harul sfintei ctitorii a lui Mircea Voievod. NOTE:(1) Paul de Alep, traducere de M.M.Alexandrescu, Dersca Bulgaru, Calatori straini despre Tara Romaneasca, vol IV, patrea I, Bucuresti, 1976, p.182.(2) A.S.B., Condica Manastirii Cozia, nr. 209, f. 44-45.(3) Manastirea Cozia era initial asezata pe o limba de pamant flancata din trei parti de munti si inchisa spre sud de vadul Oltului, care izbea, coborand vijelios, versantul de deasupra parcului din Caciulata, formand o valtoare periculoasa. Drumul de acces spre manastire a fost "taiat cu ciocanul in stanca" si intretinut cu mare greutate de-a lungul timpului.(4) Manastirea Turnu ia fiinta prin retragerea, de la Cozia, a calugarilor batrani, dornici de liniste, smerenie sau mai multa siguranta, pentru ca istoria prinde in tavalugul ei, inca de la inceput, Sfanta Manastire Cozia. Ctitorie a mitropolitului Varlaam, Manastirea Turnu este atestata la 14 iulie 1676, data la care este sfintita Biserica "Intrarea in Biserica. (Ovidenia)".(5) "Muntele lui Teofil", " Paraul lui Antim", "Dosul Tomii", " Calugarul" s.a.(6) Tit. Simedrea, Viata Sfantului Nifon, Bucuresti, 1957, p. 28. Sursă text: Pr. Staret Dr. Vartolomeu Androni - "Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare" Editura Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Râmnicu Vâlcea.

Sursă text: Pr. Staret Dr. Vartolomeu Androni - "Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare" Editura Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Râmnicu Vâlcea.

Sursa: http://www.manastireacozia.ro/